Ponoase

Şi încă mă mai văd..stând ignorant, nepăsător,
În camera copilăriei mele
Închizând orice uşă, ce se deschidea,
Spre o viaţă mai profundă,
Spre o perspectivă mai înaltă,
Spre un scop mai nobil.

Simţirea-mi mă cufundă în amintiri ce puteau fi frumoase.
În alegeri ce puteau duce spre succes.

Dorm liniştit în patul ce mi-am aşternut, de-a lungul anilor,
Însă liniştea nu îmi da pace, ci mă tulbură cumplit..
Mă oblige să-mi induc regrete,
Mă trimite la cerşit.
La cerşit de compasiune,
Să-mi fac compătimitori.
Sunt prea mândru să-mi fiu însumi.
Sunt prea slab să n-am deloc.

Tot ce pot să spun e că aştept o înviorare târzie, precum primavera lui 2013.

Anunțuri

7 comentarii la “Ponoase

  1. cossette spune:

    primavera sau primavara?

  2. Laura spune:

    Sa nu te lasi de scris. 🙂 Am citit inca o data si e frumos.

  3. Cossete spune:

    Si mie imi place 😀

  4. Lara spune:

    Nu mai stiu cum am dat de blogul tau, dar ma bucur ca am gasit poezia asta. E superba prin sinceritatea ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s