Salvare

207252_478380778896317_557693753_nLumea și poetul

Împins de ciudate amăgiri,
Ce-ți oferă așa zise plăcute simtiri,
Fără să te-anunțe că sunt trecătoare,
Pretind mereu și mereu că sunt soluția salvatoare.
Poetul rămâne singur, posac și trist,
Căci tot ce ți-a scris,
L-a dus într-o lume limitată..
A fost împins într-o insulă cu totul secată.
Sau mai bine spus e un ostrov recent format,
Din acumularea amăgirilor.

Poetul

Soluția lui de om e să construiască un pod
Căci apele nu dau înapoi.

Eu poetul

Dar ce minune că există Dumnezeu!
Soluția Lui o așteptam eu…
Poate că acest ostrov e doar vârful unui munte,
Dar apele mari…cine să le-nfrunte?
Sunt sigur că El Prea Înaltul
Mă poate face s-arăt ca un altul
Altul tot eu, adevăratul eu,
Ce nu se mai identifică singur.
Și ce munte frumos m-a făcut Dumnezeu..
Și cum tare hidos mă bucuram eu din greu.
Sunt iarăși liber și n-am trebuință de pod.
El m-a schimbat și încep să-I aduc rod.
Deci amăgirile s-au ridicat în nor
Și-ar vrea să-mi mai ploua-n ogor ,
Dar cu scutul credinței le-omor.

Poetul

Singur se îneca de prea multă secetă.
Azi stă tot singur și cugetă,
Căci Adevărul îl afli în singurătate cu Hristos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s