De pe valiză jos,
A picat rapid, serios,
Creatura rozătoare,
Ce ai vrea s-o vezi că moare
E de-un alb imaculat,
Şi-ar dori să doarmă-n pat.
Are blană subţirică
De-natime are frică
Cu ochii roşii,
Ca sângele-ţi din artere,
Îi place orzul,
dar nu bea bere
Îşi marchează teritoriul
Într-un mod silos,
Merge pe înălţimi,
Dar doarme pe jos
Are nevoi puţine,
Şi totuşi strica un ogor
Eu stric o lume-ntreaga..
De ce să-l omor?
O fiinţa aşa drăguţă,
Fără voce de tenor
Cu precizie-i închisă,
Într-al tău laborator
mi-a facut ziua mai buna, spor la scris
mersi 😀
dragutul de el…
te referi la soricel …nu?
🙂 Imi place a5a strofa. Buna ideea de poezie.
da…o sa ma chinui sa scriu una la care sa iti placa toate strofele:))
Frumos, Marcus! Sa nu incetezi sa faci asta. 🙂 M-a ajutat a ta poezie sa-mi mai placa putintel soriceii. 😀
:)) ma bucur