Individualitatea

O meditație a Prof. evanghelist Oswald Chambers

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine.”  Matei 16:24

 

Untitled               Individualitatea este învelișul personalității. Individualitatea dă din „coate”, separă și izolează. Ea este caracteristica principală a copilului. Dacă noi confundăm individualitatea cu personalitatea, rămanem izolați. Carapacea individualității este acoperămantul natural pe care l-a creat Dumnezeu pentru protecția personalității, dar ea trebuie dată la o parte pentru ca personalitatea sa poată sa fie adusă în părtășie cu Dumnezeu. Idividualitatea este o falsificare a dragostei. Dumnezeu a creat natura umană pentru Sine, dar individualitatea corupe natura umană pentru propriile sale scopuri.

                    Caracteristicile individualității sunt independența și dorința de afirmare. Afirmarea continuă a individualității noastre împiedică creșterea noastră spirituală mai mult decat orice altceva.Dacă spui: „Nu pot crede”, aceasta este deoarece individualitatea nu poate crede niciodată. Însă personalitatea noastră nu poate sa nu creadă. Privește-te cu atenție cum lucrează în tine Duhul lui Dumnezeu. El te va împinge pană la limita individualității tale și va trebui să spui ori: „Nu vreau”, ori să te predai, să spargi carapacea individualității și să lași să iasă la lumină personalitatea. Duhul Sfant te aduce întodeauna la acest singur lucru (vezi Matei 5:23-24*). Ceea ce vrea să se împace cu fratele tău este personalitatea ta. Dumnezeu vrea să te aducă la o unire cu Sine, dar dacă tu nu ești gata să renunți la dreptul pe care îl ai asupra ta, El nu poate face aceasta. „Să se lepede de sine” – să se lepede de dreptul său la independență – și atunci viața reală va avea posibilitatea să crească.

*”23 Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” Matei 5:23-24

Întrebare: De ce ne-a lăsat Dumnezeu această individualitate?

PS: Curand voi publica o meditație, de același autor, despre personalitate.

Anunțuri

2 comentarii la “Individualitatea

  1. Adi spune:

    Dumnezeu ne-a privit pe noi pe cand eram mici sau neputinciosi sau slabi sau incorecti sau gresiti. Dumnezeu a zis ca ne iubeste, prin jertfa Lui Isus de pe cruce.

    Cred ca ceea ce ne pacaleste pe noi oamenii, e ca conteaza ce cred altii despre noi. Si uitam astfel sa mai traim dupa cum vrem noi, si dupa cum vrea Dumnezeu, ci cautam sa fim ceva in ochii altora. Dar pe cand eram mici si slabi si nestiutori si neputinciosi, Dumnezeu ne-a iubit.

    Cand ajungem sus de regula uitam caci noi am fost jos, sau uitam caci fiecare din noi e fragil.
    Cand realizam caci nu trebuie sa placem altora ci trebuie sa le facem binele altora, cand invatam caci nu trebuie sa judecam pe ceilalti ci sa-i ajutam sau sa-i ridicam, atunci capatam caracter din caracterul Lui Dumnezeu.

    Lepadarea de sine reprezinta nu o renuntare mecanica a faptului ca ai calitati sau/si defecte Ci reprezinta faptul ca tot ce ai, calitatile in general, dar uneori si defectele, le folosesti in folosul tuturor celor din jur, neexcluzand nici pe cei slabi sau mici, dar nici pe cei mari, fara discriminari.

    De mici suntem indoctrinati de familie sau televizor sau reviste sau internet, ori de felul altora de a fi, suntem indoctrinati sa fim cineva, sa facem lucruri deosebite, care ne-ar scoate pe noi in evidenta. Dar nici un astfel de lucru nu aduce implinire cu adevarat, nici unul din astea nu te zideste, nici nu te uneste cu Dumnezeu.

    A te lepada de sine cred ca inseamna fii tu insuti dar fii totul pentru ceilalti din jur. Traieste pentru Dumnezeu si pentru cei din jur. Si de aici vine si binecuvantarea, si sunt si exemple biblice.

    Cred ca atunci cand te-ai referit la individualitate te-ai referit mai mult la egoism sau orgoliu.
    Individualitatea cred ca se refera la faptul caci fiecare avem gandiri diferite, rationamente diferite, opinii diferite, exprimari diferite. Dumnezeu ne-a creat diferiti.

    Dumnezeu nu cred ca vrea sa ne limiteze. Ci vrea sa ne extindem. Cand cere lepadare de sine cere de fapt extindere spre Dumnezeu si spre semeni, ceea ce inseamna enorm mai mult.

    Ca exemplu biblic, plangeti cu cei ce plang, bucurativa cu cei ce se bucura, compasiune, mila.
    Cateodata cand asculti poti avea mai multe de invatat decat cand vorbesti. Cand renunti la tine poti castiga mult mai mult.

    Inca ceva legat de individualitate. Noi ca oameni nu putem percepe lucrurile spirituale, ci avem nevoie de acel ajutor, Duhul. Duhul poate percepe lucrurile si valorile spirituale. Noua multe ni se par egale, similare, dar Duhul e cel ce da dragoste, credinta, adevar, cunostinta, discernere. Cand renunti la valoarea ta adica nu te consideri tu cel ce e bun, cel ce cunoaste, cel ce discerne, cel ce iubeste, atunci ii dau voie Duhului sa puna acele simtaminte ce vin din El. Cand tacem noi El poate vorbi. Cand vorbim noi El tace.

  2. Modul de raportare la Dumnezeu e foarte diferit in Europa (mai ales cea Occidentala) si Asia iar una dintre diferente o constituie tocmai modul in care este valorificata individualitatea. Vestul e pur si simplu fanatic in afirmarea ei, Estul o vrea cat mai topita in nediferentialitate, in totul unitar. Nu vad la Isus niciuna dintre extreme – chemarea la pocainta e facuta unor oameni cu individualitate proprie, mantuirea e facuta in mod individual, dar mantuirea inseamna tocmai subordonarea individualitatii voii lui Dumnezeu, recunoasterea statutului de fiinta pacatoasa si condamnabila, care are toate pornirile inclinate spre rau, primind in schimb iertare, o noua identitate oferita de Duhul prin spalarea constiintei. Asta nu inseamna ca individualitatea crestinului nascut de sus/din nou nu o poate lua in directia contrara voii lui Dumnezeu. El nu ne mantuie drogandu-ne, anihilandu-ne. Altfel toate avertizarile si sfaturile din Biblie ar fi un simplu joc de limbaj. Interesant e finalul: cei din cer se vor bucura de Dumnzezeu cu toata individualitatea lor (de limbi diferite, nationalitati diferite, etc.), adica diferentele vor fi valorificate intr-o bucurie nesfarsita in prezenta lui Dumnezeu, pe cand in iad vor plange si scrasni din dinti tocmai cei care se vor fi bucurat in viata de alegerile individualitatii lor despartite de Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s